Irina Soltuz’s Blog

noiembrie 23, 2009

O decizie grea

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 10:08 pm

Sunt in fata unei decizii grele. Stiti si voi sigur cum e. Iti cauti drumul, te-ai ratacit si ajungi la o intersectie. Ai vrea atat de mult sa ajungi acasa. Sau unde vrei tu sa ajungi. Si te gandesti: sa o iau la stanga sau la dreapta? Stii ca una este decizia buna iar cealalata cea gresita. Si te gandesti: ce sa fac, ce sa fac? Inima iti spune ceva, iar ratiunea altceva. Ce sa alegi? Ce e mai bine? Sa alegi cu inima sau cu mintea? Ai vrea sa nu se schimbe nimic, dar nu se poate. Trebuie sa iei o decizie. Ce alegi?

Ce as alege eu?Ce o sa aleg eu? Cred ca voi alege cu intuitia. Sa nu credeti ca intuitia e ceva pur feminin sau ceva superficial. Sau un al saselea simt. Intuitia e de fapt o judecata superioara constituita pe baza experientelor noastre de viata. Ea foloseste mecasnisme psihice pe care noi nici nu le simtim. Si sa stiti ceva… oamenii care aleg gresit, regreta mult mai putin decat cei care nu au ales deloc. Ceea ce vreau sa spun este ca, mai bine iei o decizie, oricare, chiar si cea gresita, decat sa nu iei nici o decizie.

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 10:04 pm

Dragii mei, pentru cei interesati, nu uitati ca actualizez permanent pagina : “Ce citesc acum?”

octombrie 25, 2009

Sunt dezarmata…dar ma tratez :)

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 6:04 pm

Recunosc ca nu am mai scris de ceva vreme pentru ca nu am mai gasit puterea de a scrie ceva pozitiv . Si nici nu as fi vrut ca acest blog sa devina unul depresiv.

Sunt dezarmata pentru ca, din nou, viata mi-a fost intoarsa cu josu-n sus sau invers (sau cum o fi expresia :) ). Si nu e tot timpul usor sa te “regrupezi”. Iti trebuie putin timp sa te aduni, sa treci peste si sa cauti solutii.

Ceea ce vreau sa spun este ca, cel mai important este sa iti pastrezi tot timpul optimismul. Nu, stati linistiti, nu sunt una din persoanele acelea care sunt happy – happy tot timpul, indiferent ce se intampla. Eu ma mandresc cu faptul ca sunt realista. Nu poti sa fii tot timpul pozitiv sau fericit, decat poate daca iti lipseste o doaga. Dar este important ca, de cate ori dai de un hop, daca nu poti sa il sari imediat, atunci sa stii ca e ok sa astepti. Poti sa astepti, sa te pregatesti, sa stii ca la un moment dat o sa fii pregatit sa il sari, sa iti aduni toate fortele si cand te simti pregatit atunci de-abia sa incerci sa il sari. Si stiti ce? O sa fiti surprinsi cate hopuri puteti sari. Trust me!

octombrie 16, 2009

“De ce?”-urile din viata noastra

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 1:30 am

Unele persoane ne marcheaza viata intr-un mod iremediabil. Ne-o schimba, ne-o dau peste cap, ne bulverseaza viata.  Ne distrug sau ne ridica. Important e sa fii omul potrivit la momentul potrivit. De ce oamenii care ne-ar putea ajuta sunt de obicei cei care ne darama?

Si mai am 1 000 de intrebari. Si 1 000 de “de ce?”- uri.

Dar nu inteleg nevoia noastra de a ni se raspunde la “de ce?”.

Dragii mei, ascultati-ma pe mine: nu va va ajuta cu nimic sa aflati DE CE.

octombrie 14, 2009

Ma urmareste nostalgia

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 9:03 pm

Astazi m-a urmarit nostalgia. De fapt, in ultimele zile m-a urmarit nostalgia.

In DEX scrie ca nostalgia este un sentiment provocat de dorinta de a revedea un loc iubit, o persoana apropiata sau de a retrai un episod din trecut.

De ce am fost nostalgica? Permiteti-mi sa stiu doar eu raspunsul la intrebarea asta.

octombrie 9, 2009

Efectele crizei. Azi, egoismul

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 11:09 am

Criza asta a adus multe efecte negative, dar si unele pozitive. Nu le vedeti pe alea pozitive? Ele exista, trust me. Dar azi nu sunt in dispozitia optimista pentru a va vorbi despre toate lucrurile pozitive pe care le-a adus criza.

Azi sunt mai pesimista. Dar o sa ma limitez la un singur efect negativ: egoismul.

Ganditi-va bine. Sigur treceti si voi prin aceeasi experienta. Nu ati observat ca toata lumea din jur are probleme? Unii si-au pierdut slujbele, altii au pierdut bani, altii si-au inchis firmele, altii castiga mai putin si nu isi mai permit aceleasi lucruri, altii nu isi mai pot plati ratele, leasingul. Toata lumea are probleme. Absolut toata lumea. Nu cred ca exista vreo persoana (ma rog , poate mai sunt si exceptii :) ) care  sa o duca mai bine decat acum un an.

Si ce face lumea cand are probleme? Se gandeste cum sa le rezolve. Se streseaza. Se macina. Spuneti-o cum vreti voi. Dar un lucru este sigur: toata lumea a devenit mult mai centrata pe sine. Si nu ma intelegeti gresit. Nu cred ca este ceva condamnabil. Mi se pare chiar normal. Cand ai probleme, te gandesti mai intai la tine si abia apoi la cei din jur. Cand nu poti sa iti rezolvi problemele tale, cum sa mai incerci sa ii ajuti si pe altii?

Egoismul de acum mi se pare ceva normal. Mai ales prin faptul ca toata lumea e asa. Si daca nu stiati este si un lucru foarte sanatos psihic. Orice psiholog ti-ar spune sa te ocupi intai de tine, ca abia apoi sa poti ajuta pe altcineva. Nu degeaba, in avioane ti se spune: “in caz de decompresie, atunci cand cad mastile de oxigen, puneti-va mai intai masca dumneavoastra si abia apoi incercati sa ii ajutati pe ceilalti pasageri”

octombrie 8, 2009

S-a redeschis Uptown

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 10:09 am

La un moment dat in vara aceasta restaurantul Uptown era inchis pentru o mica renovare. Spun, o mica renovare, pentru ca nu s-a schimbat mai nimic, ceea ce e foarte bine. Locul arata oricum foarte bine.

Dar nu mai pot spune acelasi lucru despre mancare. Sper sa fie doar o greseala. Poate era bolnav bucatarul si i-a luat altcineva locul sau poate a fost eu stiu ce problema. Sper doar sa fie un lucru temporar si Uptown sa isi revina.

Am incercat pastele cu ton care nu erau nici pe departe la fel de bune ca inainte. Nici pastele quattro formaggi pe care si le-a luat o prietena nu erau prea bune. Nici chiar salata verde care inainte era un amestec foarte bun de diferite frunze verzi :) nu era la fel.

Iar noul desert (un fel de tort cu nuca si curmale) am inteles ca era oribil.

Una peste alta, mancarea nu a fost nici pe departe ce era inainte. Sper doar sa isi revina pentru ca Uptown era unul din locurile mele preferate.

Nu revin inca cu stelutele pentru ca le-as taia cam multe. Le mai dau o sansa si revin in curand :)

Uptown?…Of course - articolul din 22 aprilie 2009

Stiu restaurantul Uptown inca de cand eram in facultate (probabil el este chiar mai vechi) si pot sa spun ca nu s-a schimbat aproape deloc. Sa nu credeti ca acesta este un lucru negativ. Meniul nu s-a schimbat deloc (poate doar preturile), dar mancarea a ramas la fel de buna ca intotdeauna. Si de ce ai schimba ceva bun?

Trebuie sa va spun inca de la inceput ca este unul din restaurantele mele preferate; si pe buna dreptate, as adauga.

Locatia este exceptionala: strada Rabat, zona Dorobanti, pe un colt de strada linistita, foarte aproape de Ministerul Afacerilor Externe.

Acolo, la pranz, veti gasi oameni de afaceri si diplomati, iar seara publicul se schimba doar un pic.

Ce gasesti la Uptown? Aperitive exceptionale (terina de somon, tartar de ton, pasta de rosii uscate si pasta de masline), peste (recunosc ca nu este specialitatea lor) si vita. Ahhhh, mult iubitul muschi de vita. Ador muschiul de vita in sange, iar la Uptown, muschiul cu sos de piper este divin. Atat de bun incat te face sa te gandesti la el si sa planifici ca il vei manca la pranzul ce urmeaza. Il tai si poti vedea o bucata perfecta. Nu stiu de unde iau vita, dar ma indoiesc ca este din Romania.

Iar deserturile le detest: sunt atat de bune incat sigur au adaugat la silueta mea vreo cateva sute de grame: panacota de portocale cu sos de fructe de padure si moelleux au chocolat (suna mult mai bine asa decat in denumirea lor: lava cake). Poate si faptul ca sunt unele dintre deserturile mele preferate imi afecteaza un pic judecata. Dar  credeti-ma: trebuie neaparat sa le incercati.

Cafeaua? Illy, bineinteles – deci perfecta :) .

Restul este tipic unui restaurant scump: pentru ca da, este un restaurant destul de scump. Sa zicem ca din pensia minima (pentru cei ce nu stiu Min. Sarbu a zis ca nu exista pensie sub 300 de lei in Romania) platesti o masa pentru 2 persoane – asta daca la masa nu se afla fani ai vinului :) .

Iar acum subiectul meu preferat: serviciile. Ei, da. Chelnerii romani sunt tot chelneri romani, oriunde te-ai duce. Oricum ai lor sunt peste medie: de obicei sunt foarte amabili si rapizi, fara insa sa iti dea vreun sfat sau fara sa lase impresia ca le-ar face placere sa lucreze acolo. Iar certurile intre ei si cu sefa de sala, de fata cu clientii, nu sunt chiar cea mai buna idee.

Uptown a fost si inca ramane unul din restaurantele mele preferate. Vi-l recomand oricand!

Mancare: 5 stelutze

Raport calitate/Pret: 5 stelutze

Servicii: 4 stelutze

Ambient:  5 stelutze

Locatia: 5 stelutze

www.uptown.ro

octombrie 1, 2009

Incepe scoala!!!!

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 9:05 am

Ducandu-ma spre banca azi, visam la un pain au chocolat. Mi-am zis: ce idee buna. Iau una pentru mine si una pentru colega mea. Dar cand ajung la Snack attack, vad cu stupoare doar un pain au chocolat si pornesc o discutie cu vanzatoare care imi spune ca au revenit studentii si ca ei le-au cumparat. Off, studentii astia…nu ar putea sa manance si ei altceva? :)

Si imi aduc aminte ca intr-adevar, incep cursurile. Dar incep si pentru mine cursurile. Chiar anul doi. Nu imi vine sa cred ca deja incepe anul 2. Eu ma tot mir, pentru ca de foarte multe ori uit ca sunt studenta. Si asta pentru ca tuturor prietenilor mei li s-a parut o prostie sa ma mai apuc de o facultate si aproape nimeni nu m-a incurajat. Deci, va dati seama ca nimeni nu ma intreaba niciodata cum sunt cursurile, cum merge facultatea bla bla. Si sa stiti ca nu este usor sa faci ceva fara “suport”. Dar asta e.

Si ma intreb cand e prea tarziu ca sa mai inveti ceva? Eu cred sincer ca niciodata. Poti oricand sa faci un master, o alta facultate (sau chiar pe prima), un doctorat sau orice fel de alt curs (actorie, fotografie, orice). Plus ca, trebuie sa iti exersezi mereu creierul invatand ceva.

septembrie 29, 2009

In sfarsit un restaurant chinezesc bun – Orasul interzis

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 1:19 pm

Cosmarul intalnirilor mele cu fetele era…. momentul in care li se facea pofta de mancare chinezeasca. Pentru ca, vroiau invariabil la o bodega chinezeasca de la Piata Alba Iulia unde am reusit sa merg de cateva ori, dar cu mare frica sa  nu plec cu vreo hepatita de acolo. Cand auzeam: “sa mergem la chinezesc” era sa bufnesc in plans :) .

Dar exista un Dumnezeu. Si fetele au descoperit in sfarsit un alt restaurant chinezesc. Unul bun, de data aceasta :)

Orasul Interzis este pe strada Silvestru. Uitati-va pe site inainte, pentru ca este foarte dificil de gasit.

Terasa este superba si interiorul la fel. Totul arata foarte bine. Ah, sa nu va asteptati sa nu existe lucruri kitsch. Ca in orice restaurant chinezesc, ele exista. Ca de exemplu, soldatii de teracota. Ah, nu, nu originalii – niste copii :)

Serviciile sunt impecabile, iar mancarea foarte buna.

Eu am gustat vita cu telina (v-o recomand) si vita cu ciuperci – si ea foarte buna.

La desert am luat banane in caramel, dar nu pot spune ca erau extraordinare. Ah, si bonus, aveau cafea Illy.

Eu nu am intalnit in Bucuresti un restaurant chinezesc care sa imi placa mai mult. Dar daca aveti sugestii, le astept :)

Mancare: 4 stelutze

Raport calitate/Pret: 4 stelutze

Servicii: 4 stelutze

Ambient:  4 stelutze

Locatia: 3 stelutze

www.orasul-interzis.ro

Tineti cont ca astea sunt stelutze chinezesti – nu prea pot compara un restaurant chinezesc cu unul romanesc :)

septembrie 25, 2009

M-am lasat de fumat – partea a doua

Categorisit la Uncategorized — Irina @ 12:40 pm

Iata ca au trecut doua saptamani de cand nu mai fumez si este mult mai greu decat am crezut. Credeam ca, daca fumez doar jumatate de pachet de tigari, imi va fi usor sa ma las. Dar, nu!

Ma gandesc mereu la EA. EA fiind tigara, bineinteles :) .

In disperare de cauza am ajuns la Nicorette. Ce e Nicorette? O guma de mestecat cu nicotina, care incepe prin a fi o guma cu gust de menta si sfarseste prin a te face sa te simti ca si cum ai lins o scrumiera. Absolut O-RI-BIL! :)

Dar sunt decisa sa suport! Nu ma las! Chiar daca asta inseamna ca rontai mereu ceva si ca atunci cand ma gandesc ca “ce bine ar merge o tigara”, nu urmeaza o tigara, ci…frustrarea :) )).

Ce sfaturi am pentru cei ce vor sa se lase?

- multa vointa

- Allen Carr – “The easy way to stop smoking”

- Nicorette

- multa rabdare

- foarte mult sport

- incercati sa renuntati la dulciuri, ca altfel va veti ingrasa cateva kilograme

- evitati grupurile si locurile in care se fumeaza

Voi aveti ceva sfaturi pentru mine?

Pagina Următoare »

Bloguieşte pe WordPress.com.